072 000 2323 (072 000 BEBE)
(Luni-Vineri 9-18)
contact@esentialpentrubebe.ro
Articolul zilei

Eruptiile dentare, între mit si realitate

Citeste articolul
Bagajul pentru maternitate Citeste articolul

Ce am invatat dupa ce n-am mai urlat la copiii mei

20 ianuarie 2012. Nu am sa uit niciodata aceasta zi. Eram singura cu baietii mei, de 5 si 1 an, si am tipat atat de tare la ei, incat am ajuns sa tremur de furie, iar ei sa urle infricosati. Apoi m-am speriat, la randu-mi, si m-am intristat peste masura: nu asta este mama care-mi doream sa ajung.

Ziua urmatoare le-am promis copiilor ca nu o sa mai tip la ei deloc. Abia apoi am descoperit ca fusesem, de fapt, ca un rinocer: rinocerii sunt animale foarte calme care ataca cand sunt provocati. Da, am fost un rinocer (si am si vergeturile si forma trupului necesare). Doar ca atacam cu vorba, nu cu cornul. Am inceput sa-mi spun rinocerul portocaliu, pentru a-mi aminti sa fiu calma ca un rinocer in repaus si calda ca nuanta aleasa.

Toate zilele care au trecut de atunci au fost calme, cel putin in partea mea. Si iata si ce am reusit sa invat:

1. Nu numai ca nu am mai tipat, dar...

M-am si dus la culcare linistita, fara senzatia aia oribila ca nu sunt o mama buna.

2. Copiii mei sunt cea mai importanta audienta pe care o am.

Cand am avut epifania "gata cu urlatul", am inteles ca nu tip in prezenta altora pentru ca vreau sa creada ca sunt o mama buna si iubitoare. Adica prezenta audientei ma schimba. Si am inteles ca am tot timpul audienta: pe copiii mei. Si ei conteaza cel mai mult.

3. Copiii nu sunt numai copii, ci si oameni.

Si copiii au zile bune si zile proaste. In unele zile sunt draguti si asculta, in altele sunt morocanosi si dificili. Baietii mei sunt copii: invata, cresc si incearca sa-si dea seama ce sa faca cand se trezesc pe partea proasta a patului. Cand gresec, imi tot spun ca nu numai ca tipatul nu ajuta, dar, ca si mine, nici lor nu le place sa se tipe la ei!

4. Nu pot controla intotdeauna actiunile copiilor mei, dar imi pot controla reactiile mele.

Pot sa aplic eu toate trucurile de pe site-urile pentru parinti, copii mei nu vor functiona intodeauna ca la carte. Am decis sa nu zbier "Aduna piesele de lego de pe jos!" cand nu ma asculta nimeni, ci sa fac niste sarituri cu genunchii la piept, apoi sa incerc o noua abordare.

5. Tipand, pierzi momente importante.

Intr-o seara, am auzit pasi prin casa, pe undeva dupa ora lor de culcare. Desi m-am infuriat ca cineva a avut curajul sa-mi intrerupa clipele mele de intimitate, am ramas calma si am deturnat copilul cel mare spre patul lui/ in timp ce-l inveleam, mi-a spus: "Mami, ma vei iubi daca merg in Rai primul? Ca eu te voi iubi daca te vei duce inaintea mea. De fapt, eu te voi iubi mereu". Imi dau lacrimile cand scriu astea. Si garantez ca, daca as fi zbierat "TRECI LA CULCARE!", nu am fi avut aceasta conversatie dulce.

30.05.2013, Mamicile de la EsentialpentruBebe.ro