072 000 2323 (072 000 BEBE)
(Luni-Vineri 9-18)
contact@esentialpentrubebe.ro
Articolul zilei

Eruptiile dentare, între mit si realitate

Citeste articolul
Bagajul pentru maternitate Citeste articolul

Ce trebuie sa stii despre bebelusi

Cand eram insarcinata cu primul copil, acum 10 ani si milioane de nopti nedormite in urma, am abordat sarcina asemanator cursurilor la facultate: citind tot ce mi-a cazut in mana, studiind, mergand la cursuri si alaturandu-ma discutiilor pe forumuri. Am fost o studenta buna si intentionam sa fiu si o mama de 10.

 

M-am dus constiincioasa la cursuri de nastere, am dat ture spitalului si chiar mi-am dus sotul la ore de alaptare. Am spalat toate hainutele in dero hipoalergenic, fara parfum. Am facut exercitiile Kegel.

 

Apoi am si nascut.

 

Si, ca orice mama de pe lumea asta, m-am trezit in pat, acoperita de sange si sudoare, cusuta in locuri pe care nu stiam ca le am, cu sanii umflati, hormonii dati peste cap si nu ma puteam gandi decat ca ‘Nimeni nu mi-a spus asta. Nu am dat peste niciun capitol care sa-mi povesteasca prin ce trec acum’.

 

De ce nu mi-a zis nimeni nimic?

 

Raspunsul este simplu: pentru ca nu vroiam sa aud. Adevarul este ca, atunci cand eram insarcinata, nu vroiam sa vorbesc sa vorbesc decat despre sarcina, carucioare si scutece. Nimeni nu mi-a spus ca nasterea este, literal, inceputul. Nu pot insa sa dau vina pe o conspiratie materna universala. Ar fi trebuit sa ascult mai atent.

 

Iata cateva lucruri pe care as fi vrut sa le stiu:

 

Prima data cand iti vezi si iti tii in brate copilul, s-ar putea sa nu auzi ingerii cantand.

 

S-ar putea ca doctorul sa fie inca aplecat asupra ta, cusandu-te, sau o sora emdicala cotand placenta. S-ar putea sa mai ai inca dureri. S-ar putea sa fii epuizata, mai epuizata decat ai fost in toata viata ta inainte. Dar vei avea timp sa impartasesti momente magice cu pruncul tau.

 

Dupa nastere, prima vizita la toaleta va fi un eveniment.

 

Nu-ti fie teama sa ceri ajutorul cuiva, caci nu vrei sa lesini pe acolo. Fii pregatita ca acesta sa fie doar inceputul pierderii demnitatii tale. Caci te asteapta ani intregi in care nu vei mai merge la baie singura.

 

Alaptatul este dificil.

 

Dureaza sa te obisnuiesti cum sa-l tii pe bebe in brate. Fie ca te descurci sau nu, alaptatul doare la inceput. Uneori tare. S-ar putea sa sangerezi. Sanii sunt umflati si durerosi si pulseaza. Daca folosesti cremele care trebuie, in vreo doua saptamani, totul va deveni mai confortabil.

 

In a patra zi dupa nastere, vei plange. Mult.

 

Atunci are loc o furtuna hormonala. Aceasta este ziua cand pare ca viata ta s-a sfarsit, ca partenerul este un nenorocit si ca tu nu faci nimic ca lumea. Vei plange doar ca sa plangi. Ai voie (dar, daca plangi in continuare si te simti pierduta, cere ajutor profesionist).

 

Bebelusii nu dorm intotdeauna.

 

Acesta nu este rezultatul a ceva ce ai facut tu, a esecului tau ca parinte. Unii bebelusi adorm, in cele din urma. Promit. Nu poti sa-i strici definitiv. Alti parinti iti vor spune ca bebelusii lor dorm. Eu iti spun ca trag de adevar, definesc ‘somnul’ altfel decat tine sau, pur si simplu, mint. Vei da peste aceleasi versiuni diferite ale realitatilor parentale si cand vei vorbi despre mersul la olita, de exemplu. Pe bune acum, bebelusii sunt la fel de diferiti intre ei ca si oamenii mari. Unii dorm mai bine ca altii. Dar cu totii au lupte de dus uneori. Si copilul tau va dormi, la un moment dat.

 

Sursa foto: redcreekhandmade.bigcartel.com

15.09.2014, Mamicile de la EsentialpentruBebe.roi