072 000 2323 (072 000 BEBE)
(Luni-Vineri 9-18)
contact@esentialpentrubebe.ro
Articolul zilei

Eruptiile dentare, între mit si realitate

Citeste articolul
Bagajul pentru maternitate Citeste articolul

Vindeca-te pentru a fi un parinte mai bun

In absenta reflectiei, istoria se repeta...

 

Copiii nu au nevoie de perfectiune din partea parintilor lor. Noi trebuie sa ne ferim sa-i ranim si sa le oferim devotiune, lucru care li s-a cerut dintotdeauna parintilor. Dar, din nefericire, majoritatii parintilor nu li se pare simplu acest lucru.

 

Pentru ca, inainte de toate, devotiunea nu este ceva simplu. Devotiunea, dupa cum stiu bine parintii, este sa mergi la Urgente la 2 dimineata cu un copil urland din cauza infectiei la ureche. Devotiunea inseamna sa lasi din mana romanul pe care il adori, sa joci Piticot. Devotiunea este sa tragi de tine sa mergi la bucatarie sa le faci cina copiilor, dupa o zi lunga la serviciu, cand nu vrei decat sa te cuibaresti in pat si sa suni un prieten.

 

Aceasta devotiune este acea dragoste intensa care i-a facut pe parinti, de-a lungul istoriei, sa se puna intre copiii lor si pericol, fie ca acesta era sub forma de gloante, de lupi urland sau vant puternic.

 

Dar, chiar si asa, in cea mai mare parte a timpului, ne exprimam devotiunea prin disponibilitatea de a-i pune pe copii pe primul loc. Dar nu este usor sa fii un parinte suficient de bun.

 

Pentru ca pana si parintii devotati isi ranesc copiii. Si, da, vorbesc si despre parintii care-si adora copiii, care s-ar sacrifica fara a se gandi pentru ei. Motivul este ca, desi nu ne-am rani niciodata constient copilul, parenting-ul, ca orice relatie, are loc in afara starii de vigilenta.

 

Adevarul este ca toti suferim de diverse rani in copilarie si, daca nu le vindecam, ele ne impiedica sa fim buni parinti. Daca o zona a sufletului nostru a fost afectata cand eram mici, putem fi siguri ca ea va sangera si cand ajungem parinti si ne va face sa ne ranim copilul.

 

Ne putem gandi la tot felul de exemple: tatal care se poarta la fel de strict ca propriul lui parinte. Sau mama care nu impune nicio limita pentru ca nu poate suporta ca cei mici sa fie suparati pe ea.  

 

Este usor sa presupunem ca mamele care-si ucid pruncii sunt nebune, diferite de noi. Dar adevarul infricosator este ca, daca nu ne examinam constient propriile cicatrici, suntem sortiti sa lasam rani similare si in copiii nostri.

 

Vestea buna este ca a fi parinte ne da sansa de a ne vindeca. Majoritatea parintilor spun ca iubirea fata de propriii copii i-a vidnecat: au devenit mai rabdatori, mai plini de compasiune, mai putin egoisti. Copiii nostri au abilitatea extraordinara de a ne arata locurile care dor, de a scoate la iveala frici si manii lipsite de rationalitate. Mai bine decat orice terapeut, copiii ne ofera sansa de a creste si de a ne vindeca. Ca prin magie, pe masura ce ranile ni se transforma, descoperim ca durerile ne informeaza, ne motiveaza, ne fac parinti mai buni.

 

Sursa foto: winifredsgallery.com

09.09.2014, Mamicile de la EsentialpentruBebe.ro