072 000 2323 (072 000 BEBE)
(Luni-Vineri 9-18)
contact@esentialpentrubebe.ro
Articolul zilei

Eruptiile dentare, între mit si realitate

Citeste articolul
Bagajul pentru maternitate Citeste articolul

Iata de ce am urat alaptatul la san

Nu mi-a placut sa alaptez la sa. ABSOLUT DELOC.

Am urat procesul din primul moment in care fiul meu s-a unit dureros cu mamelonul si pana cand, 57 de zile mai tarziu, am decis ca, gata, mergem cu biberounul. Am urat fiecare secunda a fiecarei alaptari in fiecare zi. Am irosit doua luni din viata fiului meu.

Alaptarea a devenit cumva un fel de calificare pentru o mama decenta. Iertarea le este acordata celor care incearca sa alapteze, dar nu pot. Cu restul ce se intampla? Cele care aleg sa-si hraneasca puii cu lapte produs in fabrica, nu cu al lor? Sunt considerate ticaloase. Sau cel putin asa simtim noi cele care suntem in situatia asta.

In cazul meu, maternitatea a inceput sa fie placuta abia cand am incercat sa fac ceva ce, in mod ironic, nu simteam ca este deloc natural. Abia atunci am inceput sa savurez leganarea bebelusui sau studierea genelor lui dese in timp ce se uita la mine.

De ce am urat alaptatul asa de tare?

1. Alaptatul la san m-a epuizat. 24/7, a fost cam mult daca stai sa te gandesti si constituia, de fapt, tot ce planificam si tot ce puteam sa fac. Si cum ar fi putut fi altfel? Trebuia sa-mi hranesc fiul la fiecare doua ore, fiecare alaptare dura o ora si, pana cand terminam, era aproape imediat timpul sa-l alaptez iara.

2. Ma simteam dezgustatoare.  Credeam ca marirea sanilor va fi un atu. Din contra, nu ma simteam ca o vedeta, ci ca o vaca.

3. Ma durea ingrozitor! Sincera sa fiu, distractia nu inseamna pentru mine sa te traga cineva de o parte a corpului pana cand sangerezi. Imi pare rau, Christian Grey!

4. Corpul meu nu redevenise al meu. Inca din a noua luna de sarcina tanjeam sa-mi recapat trupul si numaram secundele pana la marea ‘reintalnire’. Dar asta nu s-a intamplat atata vreme cat am alaptat. Eram doar un camion cu mancare.

5. Pompatul sanilor. Nu cred ca este nevoie de vreo explicatie aici.

6. Nu stiam cat mananca de fapt. Baiatul meu manca nonstop, dar nu stiam cat consuma cu adevarat. Lua destul? Il infometam? Sugea sau nu lapte? Sau tragea aiurea? Habar n-aveam.

7. Hormonii meu o luasera razna. Era ca si cum luam steroizi cu sindrom premenstrual.

8. Eram singura. Sunt norocoasa ca am un sot care vrea sa ma ajute. Dar, in cazul alaptatului, nu prea avea cum sa intervina. Abilitatea bebelusului de a obtne bunastarea era 100% dependenta de mine. Presiunea era prea mare.

9. Vina. Fiecare alaptare ma facea sa simt ca ceva este in neregula cu mine. De ce nu reuseam sa ma conectez cu el? Ce era in neregula cu mine? Mi-a luat ceva sa-mi daus eama ca nu sunt o mama rea, doar ca nu excelam la una dintre partile implicate de maternitate. Din fericire pentru el si pentru mine, excelez la altele. Rolul meu de mama nu este definit de cum alef sa-mi hranesc bebelusul.

Si nici al tau.

 

05.08.2014, Mamicile de la EsentialpentruBebe.ro