072 000 2323 (072 000 BEBE)
(Luni-Vineri 9-18)
contact@esentialpentrubebe.ro
Articolul zilei

Eruptiile dentare, între mit si realitate

Citeste articolul
Bagajul pentru maternitate Citeste articolul

Imi iubesc copilul, dar nu-mi place sa fiu mama

Nu mai sunt doar o femeie. Sunt o mama. Si acesta va fi descriptorul meu de acum inainte. Sunt o mama inainte de orice altceva. Si, oricat de mult as onora aceasta noua identitate a mea, sunt si deziluzionata de felul in care societatea moderna a definit si condensat rolul meu. stiu ce ganditi ‘O luam de la capat. O alta mama care se plange ca e mama in timp ce-mi spune mie ce tip de mama ar trebui sa fiu’. Dar exact asta urasc. Cum maternitatea este redusa la formule si anecdote.

 

Presiunea asupra femeii cand vine vorba despre maternitate este enorma. Trebuie sa se gandeasca la ceasul biologic, daca naste natural sau nu, daca va alapta natural sau nu si, daca da, va alapta in public sau nu etc. Se va reintoarce rapid la serviciu pentru a-si urmari propriile si egoistele visuri? Sau va sta acasa fiind mult prea permisiva cu propriul copil: ii va da acestuia biscuiti cu cacao organica? Daca da, in ce procent? Isi va ajuta copilul sa se ridice cand cade sau il va lasa sa se descurce singur? Si, mai important, isi va da seama ca orice face este gresit pentru ca, indiferent de decizii, apare mereu cate o carte sau un articol care contrazice principiile pe care le-a urmat?

 

Maternitatea este o intreprindere serioasa, dar, avand in vedere ca femeile fac asta de mii de ani, ne-am putea inchipui ca femeile cam stiu despre ce e vorba. Se pare insa ca nu ne-am indoit niciodata de abilitatile noastre asa cum o facem in epoca mdoerna. Si poate asta este cauzat de globalizare. In trecut, femeile faceau exact ceea ce facusera si mamele lor inainte, caci cultura era mai omogena si aveau mai putina expunere la metode de crestere diferite. Acum suntem libere sa alegem dintr-o varietate mare de stiluri de parenting.

 

Sunt parte a unei generatii de mame care au acces la sfaturi nenumarate, dar si contradictorii si de aici apare reactia compulsiva de a analiza fiecare unghi, într-o cautare disperata de a obtine sentimentul ca am facut mereu ceea ce trebuia. Bineinteles ca sunt avida de informatii. In timpul procesului, ajung sa ma simt singura si izolata, asa ca merg mereu pe mana ‘expertilor’ care-mi garanteaza succesul. Tanjesc dupa conversatii pentru a-mi administra insecuritatile si grija, dar consecinta este inevitabila comparare. De exemplu, citesti pe Facebook ca nu stiu cine si-a alaptat fetita pana la 9 ani si te intrebi daca esti mama deajuns.

 

Cautam ghidare in privinta parentingului, caci ne iubim copiii si nu exista reteta pentry a-i creste. Totusi, indiferent cate carti citim sau cate strategii incercam, vom fi mereu incercate de angoasa existentiala a lui ‘fac oare cele mai bune alegeri pentru copilul meu?’.

 

Si raspunsul este NU. Nu tot timpul. Pentru ca, indiferent cat ai incerca, copilul va da de probleme si unele dintre acelea vor aparea din cauza modului in care l-ai crescut. Nu exista nicio garantie si nu poti prezice efectul eforturilor tale.

 

Cresterea unei fiinte umane este o responsabilitate imensa, dar, in loc sa ne concentram pe cum sa fim mamele perfecte, trebuie sa ne orientam spre autoreflectie si pe a-i invata pe copii sa gandeasca critic.

 

Sursa articol: Huffington Post

Sursa foto: chiccheapnursery.com

 

25.07.2014, Mamicile de la EsentialpentruBebe.ro